Diana Dumitrescu despre Bodrum

In prima seara am aflat programul de filmare, pentru mine avea sa fie o saptamana extrem de usoara, cu doar cateva secvente de filmat. Am profitat foarte mult de timpul liber, am vizitat Bodrumul, am facut scufundari in niste locuri spectaculoase pe care le veti vedea si voi in Iubire si onoare,pentru ca in timp ce ma relaxam practicand hobby-ul meu preferat, am si filmat cateva secvente. Acest timp petrecut alaturi de sotul meu m-a ajutat sa ma relaxez. Serile le petreceam alaturi de colegi povestind si consolidand relatiile dintre noi. Nici nu stiu cum au trecut cele doua saptamani, dar stiu ca am ramas cu amintiri frumoase si cu secvente memorabile filmate acolo.

In a doua deplasare totul a fost diferit, nu stiu daca din cauza faptului ca ne-am odihnit in vacanta sau pentru ca eram mult mai nerabdatori, cu totii, sa plecam inca o data la Bodrum. Cert este ca am reconstruit vechi relatii care se ratacisera de-a lungul timpului,am pus bazele unor noi prietenii cu oameni pe care de abia acum incep sa-i cunosc.
Am redescoperit-o pe Adela Popescu. Suntem colege de foarte mult timp si, am avut o prietenie frumoasa, care la un moment dat, din cauza programului incarcat, a proiectelor diferite in care am jucat, care ne-au tinut cumva la distanta, se pierduse un pic. Dar acum, am descoperit in ea, o femeie frumoasa, cu niste idei despre viata schimbate, dar realiste si frumoase, o femeie care emana bucurie si caldura. Copila Adela Popescu a disparut,dar am cunscut FEMEIA Adela Popescu, extraordinara. M-am bucurat ca am reluat prietenia noastra exact din locul in care o pierdusem.
Am cunoscut doi oameni simpli pregatiti pentru  aventura ce le era scrisa de scenaristele Simona Macovei si Sorina Ungureanu, aventura “Iubire si Onoare” .  Radu Valcan si Madalina Draghici.  Este foarte greu sa intri intr-o echipa formata de atatia ani si sa te adaptezi relativ repede, dar ei au facut-o numaidecat. Intreaga echipa i-a primit cu bratele deschise, pentru ca amandoi sunt profesionisti. Nu pot spune ca sunt incepatori, nu, in nici un caz. In situatia lor toata lumea are pretentii si se cere sa intri automat in joc fara sa ai prea mult timp de gandire, au castigat acest joc cu o usurinta extraordinara. Ma bucur pentru ei, un cuplu frumos pe ecran, niste oameni adevarati in viata particulara.
Cat despre mine…am avut si de data aceasta timp sa il petrec cu mine…sa imi descopar noi vise, noi temeri, noi teluri. Deseori ma intreb: Ce va urma? Unde voi fi maine?  Ce voi face? Sunt intrebari la care nu pot gasi raspunsuri si, sunt convinsa ca nimeni nu le are, dar oare cum reusim noi toti sa mergem asa in fiecare zi? De unde vine acest curaj de a trai fara sa stim ce va urma?